Editura: Polirom
Colectia: Biblioteca Polirom. Actual
Nr. de pagini: 261
Rating: 4/5
Cu titlul original, Lost & Found, romanul lui Brooke Davis fascineaza cititorul, nu neaparat prin actiune, ci mai ales prin personaje, care sunt atat de bine construite incat devin centre iradiante de semnificatie si chei de intelegere a lumii.
Romanul abordeaza tema abandonului si pe cea a mortii. Obiecte pierdute este un roman tragic, dar care ofera atata lumina și care te face sa intelegi ca intotdeauna exista cale de scapare iar moartea nu este altceva decat o experienta traita in amintire.
Romanul abordeaza tema abandonului si pe cea a mortii. Obiecte pierdute este un roman tragic, dar care ofera atata lumina și care te face sa intelegi ca intotdeauna exista cale de scapare iar moartea nu este altceva decat o experienta traita in amintire.
Brooke Davis este o tanara scriitoare australianca al carei volum de debut a fost senzatia Targului de Carte de la Londra din 2014, cand drepturile de publicare s-au vandut in treizeci de tari. A crescut in Bellbrae, in sudul Australiei si a incercat sa scrie primul roman la doar zece ani.
Despre ce este vorba in roman?
Millie Bird, o fetita de sapte ani, ce poarta in picioare cizme rosii, cu parul buclat si straluciri roscate este personajul inocent al cartii, dar care se lasa tarata intr-un joc de cunoastere in care cea care are avantaj este chiar moartea.
La inceputul cartii se contureaza ipostaza familei fericite, totul parand un "vis al eternitatii", insa filmul este intrerupt cu rapiditate de moartea tatalui lui Millie. Fetita nu simte atat de constient pierderea, insa moartea tatalui ii arata cat de fragila este viata si faptul ca totul are un sfarsit. În drumul spre conștientizare, ea da nastere unui caiet cu "Chestii moarte", consemnând în el tot ce ajunge la extinctie. Este fascinatia de moment si atractia spre cunoastere.
"Curand, Millie a observat ca totul in jurul ei avea un sfarsit. Gandacii si portocalele si brazii de Craciun si casele si cutiile de scrisori si calatoriile cu trenul si cariocile si batranii si tinerii si cei intre doua varste. N-avea de unde sa stie ca dupa ce va trece in Caietul ei cu Chestii Moarte douazeci si sapte de creaturi diferite- printre care un Paianjen, o Pasare, pe Bunica si pe Gertrude, pisica vecinilor- tatal ei va ajunge si el o Chestie Moarta."
La polul opus, mama ei este devastata de ruperea aceasta violenta de sotul sau, reactioneaza intr-un moment de pierdere de sine si o abandoneaza pe fetita intr-un centru comercial. Din acest motiv, femeia este dezonorata si stigmatizata de societate. Persoana care ajunge sa-i inteleaga gestul este Agatha, un "personaj-oglinda", un "personaj-portret", intrucat durerea Agathei este aceeasi cu durerea mamei lui Millie, ambele femei fiind vaduve.
"Isi aduce aminte de privirea aceea pe care i-a aruncat-o mama lui Millie pe fereastra cu luni in urma...Se gandeste cum a fost imediat dupa moartea lui Ron, cum a mers pe strada, apoi pe aleea din fata casei ,apasarea aceea, sentimentul ca trupul ei era pe punctul de a face implozie."
Agatha Pantha este personajul poate cel mai tulburator din aceasta carte datorita paraliziei sufletesti pe care o experimenteaza, a sentimentului colosal de gol ce il lasa moartea sotului dar si a modului acut de a simti batranetea. Aghata alege sa se inchide in sine, ca metoda de refugiu si traieste, la propriu, izolata de vecini, ducandu-si traiul auster inchisa in locuinta sa, singura legatura cu ceilalti oameni o are doar in momentul in care se afla pe "scaunul judecatii", privind prin fereastra lumea si adresandu-i critici, ca într-un joc triumfal. Femeia incearca sa se indeparteze radical de lume pentru a-și regăsi stabilitatea, aceasta departarea luand forma unui tip de "confesional", ce are loc intre Aghata si amintirea, memoria sotului sau, in acest fel, batrana simtindu-se mai aproape de sotul ei.
De departe, pasajul in care existenta Aghatei este dezbracata de orice aparenta, pasajul in care se dezvaluia tensiunea psihologica a acestui personaj este urmatorul.
Un al treilea personaj este dactilograful "orb" ,Karl un batran vaduv, pentru care Evie reprezenta insasi viata. Precum celelalte personaje, Karl este marcat de moartea sotiei sale. Acesta devine o povara pentru fiul sau si este dus la un centru pentru batrani. Traiul la centru il sufoca; acel mediu nu face decat sa distruga orice tinde spre viata, de aici porneste hotararea lui Karl de a fugi din centru. Spre deosebire de celelalte personaje, Karl este mai dinamic, are puterea de a-si menaja o oarecare decenta, demnitate, entuziasm in viata si tot el este cel care le va reda Aghatei si lui Millie frumusetea vietii.
Cele trei personaje ajung sa se intalneasca: Karl o ingrijeste pe fetita cat timp sta abandonata in centrul comercial si o ajuta sa fuga de cei de la Protectia Copilului; Aghata, care este vecina lui Millie, intuieste ce se intampla si dupa foarte mult timp de "letargie", iese din casa, cu intentia de a o ajuta pe fetita ascunsa in casa vecina. Cei trei, alaturi de manechinul din plastic, Manny pornesc intr-o calatorie prin vest-ul Australiei pentru a o gasi pe mama lui Millie. Calatoria devine vizorul ce ofera imagini clare asupra vieții celor 3 personaje și reprezinta, în definitiv, o cale de descoperire a unui ideal de viata.
