Zilele scoicii de Michele Prisco (recenzie)
- Editura: EXCELSIOR TIMISOARA
- Numar de pagini: 160
- Raiting: 5/5
\
"Eu cine sunt?.. Noi cine suntem? Unde mergem? Unde suntem? De unde venim?"
Scrisa cu migala unui psihanalist, romanul Zilele scoicii sondeaza relatia care exista intre familie si individ, trecut si prezent printr-un personaj fictiv, Mauro, personaj care, ajuns la varsta adulta, nu isi poate defini identitatea, caci trairea unei traume infantile îl seacă de orice conţinut identitar.
Zilele scoicii reconstituie trauma unei despartiri, sfasietoare si neasteptate, a copilului de mama sa si adoptarea acestuia de o familie straina, intr-un mediu si intr-o atmosfera total diferita de mediul nativ.
Cum va reactiona copilul-Mauro la aceasta schimbare de tonalitate din viata sa, dar mai ales, in ce masura ii va influenta ruptura de mamă, devenirea sa ca adult?? Sunt intrebarile care fac deliciul cartii, caci , ne oprim la o alta intrebare: Intr-o viata in care toate certitudinile iti sunt furate, rand pe rand, ba chiar uneori indoiala si convingerea par sa faca schimb de substanta si sa se amestece in forma unui nor noroios , impenetrabil si confuz, atunci , ce tentacule mai poti astepta sa te prinda, decat daca nu cele ale tensiunii , surghiunului de la o viata normala , si in final, cele ale nebuniei?!
Michele Prisco s-a nascut la Torre Annuziata in 1920 si a decedat pe 19 noiembrie 2003. A trait la Napoli si a publicat intre altele: "La provincia addormentata" (Provincia adormita) , "Gli erdi del vento" (Mostenitorii vantului), "Una spiralae di ne nebbia" (O spirala de ceata), "Lo specchio cieco: (Oglinda oarba). O spirala de ceata si Oglinda oarba au aparut si in romana. La varsta de sase ani Mauro, un copil sensibil, este luat cu forta de la caminul mamei sale aflat intr-un satuc izolat si este adus in casa familiei Morini, explicandu-i-se ca el este fiul sotilor Morini si fratele Letitiei si al lui Luca iar presupusa mama nu este decat doica sa ce l-a ingrijit pe timp de razboi. Dar Mauro are prea adanc înrădăcinată in memorie amintirea mamei pentru a putea accepta ceea ce i se spune. Baiatul simte ca este mintit, de aici si aversiunea, antipatia fata de noua familie, care va continua pentru ani buni din acel moment. Creste in interiorul acestei familii , adunand cu fiecare an tot mai multe intrebari si simtindu-se tot mai slab, fara nicio legatura cu oamenii din jur. Traieste toata viata cu sentimentul unui act de nedreptate si a unei rupturi de la sursa. Desi initial se razvrateste si se opune familiei, ajunge in final sa capituleze in fata unui destin pe care nu il poate schimba. Instinctul de aparare si negare este, insa , unul mult prea puternic, si se intensifica odata ce se insoara si traieste pe cont propriu viata de familie.
Dar cum va putea face fata ca adult vietii daca nu si-a inteles niciodata copilaria si familia in care a trait, refuzand orice realitate propusa?!!
Golurile din copilarie si sentimentele reprimate se resimt in momentul in care apare pe lume copilul sau. La inceput il iubeste , insa o criza emotională il stapaneste cand copilul implineste varsta la care Mauro fusese luat de langa mama sa . Atitudinea fata de copil devine violenta, necontrolata, ba chiar incepe sa il urasca. Pentru a doua oara in viata sa nu intelege ce i se intampla si cere ajutorul unui specialist. Intreaga carte prezinta sedintele de psihanaliza, detaliate cu puncte de tensiune si culminare care sa te faca sa nu mai poti lasa cartea din mana pana la final. Pe mine m-au fascinat perspicacitatea si inteligenta cu care psihanalistul a gasit sens acolo unde nu era si cum, în final, i-a redat viata inapoi lui Mauro.
Recomand cu caldura cartea pentru toti pasionatii de psihologie dar și pentru acele minți cautatoare de trăiri si înțelesuri depline.
